Osteopatia craniosacrala

Alaturi de osteopatie viscerala, structurala, osteopatia cranio sacrata reprezinta a treia ramura didactica a osteopatiei si se refera practic la diagnosticul leziunilor osteopate craniene, vertebrale, sacrate precum si la tratarea lor atat a disfunctiilor durale cat si extradurale(sistemul nervos central este invelit in trei mebrane: dura mater, arahnoida si pia mater). Ne referim la leziunile din afara sau dinauntru durei mater.

Parintele osteopatiei craniosacrale este un elev al lui A. Still: William G. Sutherland. Cercetarile sale indelungate(practic toata viata: as longa vita brevis) au evidentiat existenta miscarilor in oasele craniene. Motorul principal fiind flexia si extensia articulatiei sfeno-bazilare pe care le-a denumit mecanism respirator primar, neavand nici o legatura cu miscarile respiratorii. Practic inspirul mecanismului respirator primar se produce flexia articulatiei sfenobazilare in care diametrul transversal al capului creste si toate oasele pare fac rotatie externa; in expiratia mecanismului respirator primar se produce extensia articulatiei sfeno-bazilare in care diametrul antero-posterior al craniului creste iar toate oasele pare fac rotatie interna.

Celebru elev al lui Still,  John E. Upledger a descris miscarea craniului pe principiul modelului presostatului(practic modificarea presiunii create de lichidul cefalo-rahidian).