Osteopatia viscerala

„Parintele” osteopatiei viscerale este Jean Pierre Barral cel care a descoperit articulatia viscerala si tratamentul leziunilor osteopatice viscerale.

Osteopatia viscerala sau terapia manuala a organelor interne: vechii chirurgi practicau prin taxis reducerea herniilor si ptozelor viscerale introducand si mijloace de mentinere in pozitie fiziologica . Cum oasele sunt legate prin articulatii asa si viscerele au articulatii si axe de miscare, practic ele se msica la fiecare inspir si expir(deci de cate ori pe zi?) Orice restricatie viscerala nu inseamna numai o restrictie a miscarii ci si una circulatorie ne mai ajungand aceeasi cantitate de sange arterial, ne mai drenandu-se sangele venos, organul devenind turgescent, incepe sa prezinte disfunctie metabolica a lui insusi dar neputandu-si face eficient functia duce la grave perturbari metabolice, energetice si spirituale.

Iata de ce, chiar daca pare bizar, pacientul se poate adresa osteopatului pentru dureri de coloana, anxietate, tulburari de atentie si osteopatul sa lucreze burta(visceral) fara sa se atinga de cap sau coloana. De aceea trebuie inteles ca osteopatia depisteaza cauza afectiunii si nu efectul ei, tratand intregul nu numai partea.

Inflamatiile cronice ale organelor interne genereaza in timp contracturi ale musculaturii extrinseci si apoi intrinseci ale coloanei vertebrale care duc la compresia discurilor intervertebrale. Discurile odata turtite pot comprima radacinile nervoase ori maduva spinarii iar de aici un tablou variat de simptome.

Stiati ca, 80% din durerile coloanei lombare sunt de natura viscerala?