Ce este osteopatia?

Fondatorul osteopatiei este medicul Andrew Taylor Still (1828-1917).

Osteopatia reprezinta un sistem complex ce are in vedere un diagnostic si tratament specific avand drept scop redarea miscarii normale a intregului organism cu tot ce reprezinta el: materie, energie, spirit. Unde este miscare, acolo este si viata!
Osteopatia este impartita didactic in:
  • Osteopatie Structurala
  • Osteopatie Viscerala
  • Osteopatie Cranio-sacrala
Osteopatia nu are contraindicatii. Anumite tehnici pot fi contraindicate in anumite stari patologice, dar ai la dispozitie un intreg arsenal de alte tehnici. Exista cazuri cand osteopatia singura nu poate rezolva un caz, dar il poate ameliora, oricum poate usura starea bolnavului. Osteopatia ca si medicina nu are limite: singura limita fiind chiar medicul osteopat. Organismul uman este de o complexitate uluitoare. Exista o unitate si o interdependenta intre structura acestuia si functiile sale. De asemenea corpul nostru are scris in codul genetic  si functii interioare de refacere si recuperare ale organismului care, daca sunt spijinite sau ajutate  din exterior de un efort minim curativ, duc ulterior la vindecare sau la autovindecare. Osteopatia este o filozofie, o stiinta si mai ales o arta. Termenul osteopatie este compus din doua parti,prima parte “osteo”inseamna structura, baza si are o provenienta greaca,iar a doua parte“pathos”- din  greaca veche inseamna afectiune. In engleza veche „path” insemna cale, drum.

Osteopatia reprezinta o metoda specifica de diagnostic care combina medicina traditionala( vezi babele care trageau de stomac, de cap, de picior, care calcau) cu medicina alopata. Aceasta  este folosita pentru depista si trata  tulburarile organelor, patologiile biomecanicii corpului si a tesuturilor. Medicul osteopat lucreaza manual asupra coastelor, asupra organelor interne, structurii craniene, articulatiilor, coloanei, bazinului, sacrului, articulatiilor, aparatului musculo-ligamentar si fascial, cu scopul de a elimina disfunctiile identificate in respectivele structuri pentru a restabili/reda mobilitatea lor.

Osteopatul se ocupa de diagnosticarea si tratarea tulburarilor de mobilitate, a tesuturilor,organelor si articulatiilor. In toate trebuie sa existe un echilibru. Orice tulburare a mobilitatii sub forma de hipomobilitate / hipermobilitate in aparatul locomotor, in sistemul craniosacrat sau  a organele interne duce in final la o disfunctie sau leziune osteopatica si in final la boala. In articulatii pot aparea blocaje, in fascii aderente sau cicatrice, iar pe suprafetele alunecoase a organelor interne, hiperemia (Stare patologică constând în creșterea excesivă a acumulării de sânge într-un organ sau într-un țesut; congestie).

Osteopatia priveste organismul ca un sistem in care totul este interdependent.

Medicul osteopat descopera si inlatura eficient cauzele bolilor cauzate de limitarile de mobilitate. Aceasta lucru poate fi posibil numai prin  cunoasterea profunda a anatomiei, fiziologiei si a biomecanicii (mecanica vie) corpului omenesc. Intemeiatorul osteopatiei, doctorul A. T. Still, a studiat si a combinat  ce a fost mai bun din medicina greaca si egipteana si a elaborat conceptul osteopatic “structura determina functia, iar functia influenteaza structura”.

Principiile de baza ale osteopatiei (A.T.Still ):
  • artera este cea care conduce;
  • viata inseamna o miscare continua (o articulatie sau un organ intern care inceteaza sa se mai miste in parametri normali devine patologica);
  • globalitatea, corpul unui om este un intreg.
  • organismul uman reprezinta un intreg, in care toate organele si sistemele sunt interdependente;
  • homeostazia corporala;

De adaugat ca:
  • organismul uman are capacitatea naturala de autovindecare si autoreglare, A.T.Sill vorbind despre cauze mereu repeta:  ”gasiti,corectati si lasati organismal in pace”.
  • componenta mecanica este in aceeasi masura importanta pentru sanatate cât si pentru boala.

Medicina alopata la nivel de diagnostic, tratament si cercetare a ajuns departe. Studiile si cercetarea se fac acum la nivel celular. Regretabil, dar medicii supraspecializati si cu noile tehnologii medicale tot mai sofisticate s-au distantat mult de pacienti.  Din pacate se pierde din vedere privirea de ansamblu. Fragmentarea specialitatilor medicale (ORL, oftalmologie, neurologie etc.) a dus la faptul ca un pacient nu mai poate fi evaluat complex iar aparitia tehnologiilor medicale moderne il face pe medic de multe ori ostaticul rezultatelor acestor investigatii , subestimand valoarea examenului clinic largit. Aici se vede pregatirea medicului osteopat si a celui alopat. Daca osteopatul provine din randul medicilor aleopati este un pas imens pentru ca acesta cunoaste anatomia foarte bine si mai ales pentru ca a inteles ca nu unele practici duc la degradarea generala a organismului incercandu-se tratarea efectelor unui organ disfunctional. Medicul osteopat cauta cu rabdare istoricul leziunilor, legatura dintre cauza si efect. Cabinetul nostru de osteopatie, ortopedie si traumatologie indeplineste si aceste conditii.

Deosebim trei ramuri ale osteopatiei:
  • osteopatia structurala;
  • osteopatia craniosacrata;
  • osteopatia viscerala.